Cei bogați au de toate,cei săraci nu au nimic...sau mă înșel? Dar eu am ajuns la concluzia că,cei bogați sunt de fapt mai săraci ca și săracii. Ei sunt săraci cu duhul,au păcate mari,își tratează copii ca pe niște obiecte care pot fi cumpărate,se comportă de parcă ei însuși ar fi Dumnezeu. Ei cred că dacă au bani pot cumpăra totul,dar când realizează că toată viața au trăit ca posedați de bani și mereu însetați de putere e prea târziu,pentru că timpul își pune amprenta asupra lor: îmbătrânesc,prietenii îi părăsesc,copiii pleacă,iar ei ușor se sting. Așa că, mai bine sărac și curat,decât bogat și pătat.
Săracii nu au bani,nu au bogății,nu au putere asupra tuturor,de fapt nimeni nu are,dar au lucrurile importante în viață: sănătate,putere de muncă,sinceritate,credință,onestitate,iubire,dar cel mai important au copii și sunt uniți.
Și atunci,dacă judecăm și analizăm puțin situația care e mai sărac:
1. Săracii că au puterea să zâmbească și să creadă că totul va fi bine și că se mulțumesc cu puținul lor?
Sau
2. Bogații că vor mai mult,nu știu să zâmbească și n-au credință decât în ei?
Într-adevăr acum banii fac legea,ei sunt puterea,dar adevărata bogăție este atunci când ești curat în suflet și tratezi cu respect și egalitate pe toată lumea.Cei care nu au nimic material sunt cu adevărat bogați,pentru că știu cum să se comporte în societatea de azi.Adevărata bogăție vine din sufletul omului.